Acuzativul în sârbă: complementul direct și animarea

Ca vorbitori de română avem un avans neașteptat aici, fiindcă și limba noastră tratează diferit obiectul viu de cel neviu. În română spunem „văd orașul”, dar „îl văd pe fratele meu” — punem acel pe în fața complementului direct animat. Sârba pleacă de la aceeași intuiție, doar că o exprimă altfel: complementul direct, adică lucrul asupra căruia se petrece acțiunea, intră în acuzativ, iar terminația se poate schimba după trei tipare. Primul tipar: substantivele feminine în -a schimbă acel -a în -u, fără excepție. Kafa (cafea) devine kafu, knjiga (carte) devine knjigu: „Pijem kafu.” (Beau cafea.) și „Čitam knjigu.” (Citesc o carte.) E cea mai curată schimbare a cazului — una singură. Al doilea tipar: substantivele neutre și cele masculine neînsuflețite nu se schimbă deloc. Acuzativul arată exact ca forma de dicționar. Grad (oraș) rămâne grad: „Vidim grad.” (Văd orașul.) Nimic de adăugat. Al treilea tipar — și aici e miezul regulii: substantivele masculine animate (oameni și animale) primesc un -a în plus. Brat (frate) devine brata, pas (câine) devine psa: „Vidim brata.” (Îl văd pe fratele meu.) și „Imam psa.” (Am un câine.) Iată legătura cu româna: la noi, animarea declanșează acel pe înaintea numelui — „îl văd pe fratele meu”. În sârbă, aceeași distincție viu/neviu declanșează o terminație, nu o prepoziție: la masculin animat se adaugă -a. Atenție însă — sârba marchează animarea doar la masculin, în timp ce româna folosește pe și pentru feminine animate. Așa că nu transfera reflexul lui pe la femininele sârbești; acolo decide doar regula -a → -u. Greșeala clasică este să lași substantivul masculin animat în forma de dicționar: „Vidim brat” e greșit, trebuie „Vidim brata”. Greșeala inversă e la fel de frecventă — să adaugi -a unui lucru neînsuflețit, ceea ce sârba nu face niciodată. Odată ce distincția viu/neviu se fixează la masculine, restul acuzativului se așază foarte repede.