Cum declini adjectivele sârbe la cazuri
În română, adjectivul are o viață ușoară: se acordă cu substantivul în gen și număr (un oraș mare, o casă mare), iar la cazuri își schimbă forma doar foarte limitat, mai ales la feminin. În sârbă lucrurile stau altfel, și exact aici se împiedică aproape toți cei care învață limba. În sârbă, adjectivul se acordă cu substantivul în gen, număr ȘI caz. Când substantivul primește desinența unui caz, adjectivul din fața lui primește și el desinența potrivită. Se declină împreună, ca o pereche – niciodată separat. Să vedem cum funcționează. Forma de bază, cea din dicționar, este nominativul: «veliki grad» (un oraș mare). Dar de îndată ce orașul capătă altă funcție în propoziție, totul se schimbă. Ca să spui «în orașul mare», zici «u velikom gradu». Observă că ATÂT adjectivul, CÂT și substantivul și-au schimbat desinența: veliki devine velikom, iar grad devine gradu. La fel se întâmplă la feminin: «Vidim veliku kuću.» (Văd o casă mare) – aici veliku și kuću sunt amândouă la acuzativ. Și la genitiv: «iz starog grada» (din orașul vechi), unde starog și grada se declină împreună. Greșeala clasică este să declini substantivul, dar să lași adjectivul uitat la nominativ, ca și cum ar fi rămas în urmă. E greșit să spui «u veliki grad»; corect este «u velikom gradu». Gândește-te la adjectiv și substantiv ca la doi dansatori: dacă unul face un pas, celălalt trebuie să-l urmeze. Pentru vorbitorul de română, ideea că adjectivul are desinențe complete de caz este nouă, așa că merită să exersezi perechi întregi de adjectiv plus substantiv, nu cuvinte izolate. Câteva detalii merită atenție. La acuzativ, sârba distinge substantivele masculine animate de cele neînsuflețite: «Vidim velikog psa» (Văd un câine mare) pare un genitiv, fiindcă ființele vii iau forma genitivului la acuzativ. Locativul împarte forma cu dativul, deci dacă înveți unul, îl știi și pe celălalt. Multe adjective au un «a fugar» care dispare la declinare: dobar (bun) dă dobrog, dobrim – ca în «sa dobrim prijateljem» (cu un prieten bun). Mai există și forme lungi și scurte (hotărâtă și nehotărâtă). Dar mai întâi esențialul: lasă adjectivul să urmeze mereu substantivul. «Imam novu kolu.» (Am o mașină nouă) – novu urmează kolu, cât se poate de firesc.
Exemple
- u velikom gradu in the big city
- Vidim veliku kuću. I see a big house.
- iz starog grada from the old town
Lecția completă
Tot ce e în videoclip, în text.
-
Iată greșeala care îi dă de gol pe aproape toți cei care învață: schimbi substantivul după caz, dar lași adjectivul în forma de dicționar.
-
Știi deja că substantivele își schimbă terminația în funcție de caz. Ideea-cheie de azi: adjectivul din fața substantivului trebuie să se schimbe odată cu el. Se mișcă în pereche.
-
Un adjectiv se acordă deja în gen. Adaugă acum a doua sarcină: poartă și cazul. Un singur adjectiv trebuie deci să se acorde cu substantivul în gen, număr și caz, totul deodată.
-
Pornește de la forma de dicționar, nominativul. Un oraș mare este veliki grad. Aici ambele cuvinte sunt în forma de bază.
-
Acum pune-l într-o expresie care cere locativul: în orașul mare. Substantivul devine gradu, și observă că și adjectivul se schimbă, în velikom. Ambele terminații se schimbă împreună.
-
Acum un complement direct. Văd o casă mare. Casă este feminin, deci la acuzativ devine kuću, iar adjectivul îl urmează la acuzativ feminin: Vidim veliku kuću.
-
Încearcă genitivul, cazul lui din și al. Din orașul vechi este iz starog grada. Adjectivul ia terminația de genitiv starog, chiar lângă substantiv.
-
Funcționează cu orice adjectiv, nu doar cu mărimea. La o mașină nouă substantivul e feminin, deci o mașină nouă la acuzativ este novu kolu.
-
Și se extinde la prepozițiile care cer un caz. Cu un prieten bun folosește instrumentalul și din nou ambele cuvinte se schimbă: sa dobrim prijateljem.
-
Iată capcana de evitat. Se declină substantivul, dar adjectivul rămâne înghețat la nominativ. În orașul mare nu este u veliki grad cu un adjectiv abandonat. Este u velikom gradu.
-
Un obicei simplu rezolvă asta definitiv. Nu declina substantivul singur. Declină toată expresia ca un întreg, adjectiv și substantiv împreună, și lasă ambele terminații să cadă în același caz.
-
Așadar ține minte: adjectivul poartă mereu același caz ca substantivul său. Acordă genul, numărul și cazul și declină expresia ca o pereche. Stăpânește asta și substantivele cu adjectiv vor suna corect la orice caz.