Sârba „da” + prezent ca înlocuitor al infinitivului

Aici vorbitorii de română se simt imediat ca acasă: la fel cum noi spunem „vreau să merg” cu „să” + conjunctiv în loc de infinitiv, sârba înlocuiește de obicei infinitivul cu „da” + prezent. Așa că, în loc de „Hoću ići”, ușor livresc, un sârb spune firesc „Hoću da idem” (vreau să merg), iar în loc de „Moram raditi” spune „Moram da radim” (trebuie să lucrez). Verbul de după „da” este o formă reală de prezent conjugată și se acordă cu subiectul său în persoană și număr — exact ca verbul de după „să” al nostru. Regula esențială privește subiectul. Când subiectul verbului principal și cel al prezentului coincid, infinitivul mai este posibil, dar „Hoću da idem” sună mult mai viu. Când subiectele diferă, infinitivul devine imposibil: trebuie „da” + prezent. De aceea „Hoću da ideš” înseamnă „vreau să mergi tu”: prezentul se acordă cu persoana a doua, întocmai ca „vreau să mergi” în română. Nu se poate spune „Hoću ići ti”; singura formă corectă este „Hoću da ideš”. Construcția apare după verbele pe care le vei folosi mereu: hteti (a vrea), morati (a trebui), moći (a putea), trebati (a se cuveni), željeti (a dori). Privește cum se schimbă prezentul după persoană: da idem, da ideš, da ide, da idemo, da idete, da idu. Exprimă bine și sfatul, și obligația ușoară — „Treba da učiš” (ar trebui să înveți) — precum și permisiunea — „Možeš da dođeš sutra” (poți să vii mâine). Ține minte: în loc de infinitiv, „da” + prezent; acordă prezentul cu subiectul; iar când subiectele diferă, „da” + prezent este obligatoriu.