Potencijal – condiționalul sârbesc („aș vrea”)

În română, când ceri ceva politicos sau vorbești despre o ipoteză, folosești condiționalul-optativ: „aș vrea o cafea”, „ea ar veni”, „dacă aș avea timp, aș călători”. În sârbă există o formă echivalentă, numită potencijal, care se folosește exact pentru aceleași lucruri: dorințe, cereri politicoase și propoziții condiționale cu „dacă”. Potencijal-ul are două componente: o particulă mică (la origine aoristul verbului biti, „a fi”) și participiul în -l al verbului principal, numit radni glagolski pridev. Ai un avantaj aici: și în română condiționalul este analitic, cu un auxiliar separat (aș, ai, ar, am, ați, ar) plus verbul. Particula sârbă se schimbă după persoană și număr astfel: ja BIH, ti BI, on/ona BI, mi BISMO, vi BISTE, oni BI. Observă că persoana a doua și a treia singular, ca și oni, folosesc aceeași formă bi; doar persoana întâi singular și primele două forme de plural au forme proprii. Verbul principal apare la participiul în -l și, spre deosebire de română, se acordă în gen și număr cu subiectul. Un bărbat spune „Želeo bih kafu” („aș vrea o cafea”), iar o femeie spune „Želela bih kafu”, cu forma želela. În română participiul nostru („vrut”) nu se schimbă după genul vorbitorului, așa că trebuie să te obișnuiești cu acest acord. Încă vreo câteva exemple: „Ona bi došla” înseamnă „ea ar veni” — persoana a treia are bi, iar participiul došla este la feminin. „Šta biste radili?” înseamnă „ce ați face?” — aici apare forma biste, pentru că ne adresăm lui vi (voi / forma de politețe). Regula cea mai importantă este poziția. Particula este o clitică și trebuie să stea pe poziția A DOUA în propoziție. Dacă începi cu subiectul, ea vine imediat după el: „Ja bih došao”. Dar dacă începi cu verbul, particula sare în spatele lui: „Došao bih” — niciodată „Bih došao”. În română auxiliarul stă de obicei înaintea verbului („aș veni”), deci această regulă a poziției a doua merită exersată separat. În propozițiile condiționale, potencijal-ul apare în ambele părți: „Kad bih imao vremena, putovao bih” — „dacă aș avea timp, aș călători”. Observă că ambele membre folosesc forma condițională, exact ca în română, unde și „dacă aș avea” și „aș călători” sunt la condițional. Ferește-te de greșelile frecvente. Mulți cursanți (și mulți sârbi în vorbirea uzuală) folosesc doar bi pentru toate persoanele, dar într-o sârbă îngrijită acest lucru e incorect: se spune „Mi bismo došli”, nu „Mi bi došli”. O altă capcană este pierderea lui -h la persoana întâi singular: corect este „Ja bih rekao”, nu „Ja bi rekao”. Și nu uita de acordul în gen: „Želeo bih” (bărbat) față de „Želela bih” (femeie). Dacă alegi particula potrivită, o pui pe poziția a doua și faci participiul să se acorde în gen, ai stăpânit deja potencijal-ul.