Dativul în limba sârbă: cazul destinatarului („cui?“)
Ca vorbitor de română, ai un avantaj uriaș: gândești deja în „cui?“. Dativul există și în română — „îi dau cartea fratelui meu“ — și marchează exact același rol, destinatarul sau beneficiarul acțiunii. În sârbă, cazul se numește dativ și răspunde la întrebările kome? (cui?) și čemu? (cărui lucru?). Diferența practică este unde se vede dativul: în română, sensul „cui“ se transmite prin articolul în formă de genitiv-dativ (fratelui, surorii) și prin clitica îi, în timp ce în sârbă lucrează terminația substantivului însuși — nu există articol care să poarte cazul. Terminațiile la singular sunt doar două. Substantivele masculine și neutre primesc -u: brat → bratu, prozor → prozoru, dete → detetu. Substantivele feminine în -a primesc -i: sestra → sestri, žena → ženi. De aici și exemplele de bază: „Dajem knjigu bratu.“ (dau cartea cui? — bratu, brat + -u), „Pišem sestri.“ (scriu cui? — sestri, unde sestra pierde -a și primește -i). Atenție la o alternanță fonetică foarte frecventă: la femininele în -ka, consoana k din fața lui -i trece în c. Astfel majka nu devine „majki“, ci majci: „Kažem majci.“ La fel, ruka → ruci, devojka → devojci. Este o regulă mecanică, dar tocmai de aceea ușor de uitat. Un grup de verbe cer dativul: dati (a da), reći (a spune), pisati (a scrie), pomoći (a ajuta), verovati (a crede/a avea încredere) și zahvaliti (a mulțumi). Aici apare cea mai mare capcană pentru un român: în română „a ajuta“ cere acuzativul — „îl ajut pe prietenul meu“ — așa că instinctul te împinge spre acuzativ. În sârbă însă pomoći cere dativul: „Pomažem prijatelju.“, nu „Pomažem prijatelja“. Cel pe care îl ajuți este, gramatical, destinatarul ajutorului. Dativul apare și după prepozițiile prema și ka, care exprimă direcția, mișcarea spre cineva sau ceva: „Idem ka gradu.“ (merg spre oraș, grad → gradu). Iar când într-o propoziție ai două complemente, ceea ce dai stă la acuzativ, iar cel căruia îi dai stă la dativ: „Dajem deci poklone.“ — poklone (acuzativ, ce dai), deci (dativ, cui dai). Reține doar cele două terminații, cele două capcane, și dativul sârbesc devine repede natural.
Exemple
- Dajem knjigu bratu. I'm giving the book to my brother.
- Pišem sestri. I'm writing to my sister.
- Pomažem prijatelju. I'm helping a friend.
Lecția completă
Tot ce e în videoclip, în text.
-
Îi dai cuiva o carte, îi scrii cuiva o scrisoare, ajuți pe cineva. Dar cui? În sârbă, acest cui are propriul caz — dativul. Dacă îl greșești, propoziția sună aiurea. Hai să-l stăpânim până la capăt.
-
Dativul este cazul destinatarului — cel care primește ceva sau căruia îi este adresată acțiunea. Răspunde la întrebarea cui? sau cărui lucru?. Este așa-numitul complement indirect: nu ceea ce dai, ci cel căruia îi dai.
-
Iată cum se formează terminațiile. Genul masculin și neutru primesc terminația -u: brat devine bratu, dete devine detetu. Femininul în -a primește terminația -i: sestra devine sestri. Două terminații — asta e inima dativului.
-
Să pornim de la cel mai clar exemplu — verbul dati, a da. Dai cartea, dar cui? Lui frate, bratu. Dajem knjigu bratu. Knjigu este ceea ce dai — acela e acuzativul. Iar bratu este cel căruia îi dai — acela e dativul, brat plus -u.
-
Acum femininul. Scrii o scrisoare, iar destinatara este sora, sestra. Sestra pierde -a și primește -i: Pišem sestri. Singura terminație -i de la sestri poartă sensul de destinatar — nu e nevoie de niciun cuvânt în plus.
-
Iată și cel mai important verb de reținut — pomoći, a ajuta. În sârbă nu ajuți pe cineva la acuzativ, ci ajuți cuiva. Verbul pomoći cere dativul: Pomažem prijatelju. Prijatelj devine prijatelju — dativ, nu acuzativ. Aceasta e capcana despre care vom mai vorbi.
-
Să privim formele complete pe un nume masculin și unul feminin, ca să ți se întipărească în minte. Brat la dativ dă bratu, sestra dă sestri, majka dă majci — observă cum k din fața lui -i trece în c.
-
Dativul nu apare doar lângă verbele de dăruire. Vine și după unele prepoziții, cel mai des prema și ka, care înseamnă mișcare în direcția cuiva: Idem ka gradu. Grad devine gradu după prepoziția ka. La fel ar fi și prema gradu.
-
Merită reținut un grup de verbe care cer mereu dativul. Sunt, printre altele: dati, reći, pisati, pomoći, verovati și zahvaliti. Lângă fiecare dintre ele, destinatarul merge la dativ.
-
Și acum capcana principală. Verbul pomoći în sârbă cere dativul, nu acuzativul. De aceea se spune pomažem bratu, nu pomažem brata. Cel pe care îl ajuți este destinatarul acțiunii, deci merge la dativ.
-
A doua capcană ține de genul feminin. La substantivele în -ka, consoana k din fața terminației -i trece în c. Majka nu dă majki, ci majci. La fel: ruka dă ruci, devojka dă devojci.
-
Și ultimul exemplu, ca să legăm totul. Două obiecte în aceeași propoziție: ceea ce dai la acuzativ, cel căruia îi dai la dativ. Dajem deci poklone. Poklone — acuzativ, ceea ce dai; deci — dativ, destinatarii.
-
Să rezumăm. Dativul este cazul destinatarului și răspunde la cui?. Masculinul și neutrul primesc -u, femininul în -a primește -i. Îl cer verbe ca dati, reći și pomoći, precum și prepozițiile prema și ka. Ține minte: pomažeš bratu, nu brata. Acum știi cui se adresează acțiunea.