Pronume

Pronumele posesive în limba sârbă: moj, tvoj, njegov, njen

Nivel A1 Pronume
Ideea principală

În sârbă, cele șapte pronume posesive sunt: moj (al meu), tvoj (al tău), njegov (al lui), njen (al ei), naš (al nostru), vaš (al vostru / de politețe) și njihov (al lor). Vestea bună pentru un vorbitor de română este că ai deja două dintre cele mai grele intuiții: posesivele sârbe se acordă în gen cu obiectul posedat (exact ca al meu / a mea), iar sârba distinge clar al lui de al ei prin njegov și njen, la fel cum tu distingi „al lui Mihai” de „al ei”. Deci nu pornești de la zero. Regula de aur sună așa: pronumele posesiv se acordă în gen, număr și caz cu LUCRUL POSEDAT, niciodată cu posesorul. Forma de bază urmează tiparul moj (masculin) → moja (feminin, terminația -a) → moje (neutru, terminația -e). Spui „moj brat” (fratele meu), pentru că brat e masculin, dar „moja sestra” (sora mea), pentru că sestra e feminin. Aici apare și greșeala numărul unu a începătorilor: tentația de a potrivi posesivul cu propria persoană. O femeie care vorbește spune tot „moja sestra”, nu „moj sestra” — genul se ia de la sestra, nu de la cea care vorbește. Urmărește bine exemplul „njen muž” (soțul ei). Deși posesorul e o femeie, forma rămâne njen, masculină, pentru că muž (soț) este un substantiv masculin. Posesivul se uită mereu la substantiv, nu la persoana din spatele lui. Trei diferențe față de română merită atenție. Întâi, în sârbă posesivul stă ÎNAINTEA substantivului: „moj brat”, niciodată „brat moj”, pe când în română posesivul urmează substantivul (fratele meu, sora mea). În al doilea rând, sârba are o formă de neutru distinctă, terminată în -e (moje), pentru substantivele neutre. Atenție aici: neutrul românesc se comportă ca masculinul la singular și ca femininul la plural, așa că nu ai un al treilea gen „adevărat” — în sârbă, însă, moje este o formă proprie, pe care trebuie să o înveți separat. În al treilea rând, fiindcă sârba declină după caz, fiecare posesiv mai ia și terminații de caz (genitiv, dativ, acuzativ etc.), deci moj, moja, moje sunt doar punctul de plecare. Reține tiparul -ø / -a / -e și verifică mereu genul substantivului, nu al posesorului.

Exemple

  • moj brat my brother
  • moja sestra my sister
  • njen muž her husband

Lecția completă

Tot ce e în videoclip, în text.

  1. moj · tvoj · njegov

    pronume posesive

    Un bărbat spune despre sora lui moja sestra, nu moj. De ce forma feminină? Pentru că în sârbă posesivul nu se acordă cu posesorul, ci cu lucrul posedat.

  2. moj, tvoj, njegov, njen, naš, vaš, njihov — al cui este ceva.

    Posesivele spun al cui este ceva. Iată toate șapte: moj, tvoj, njegov, njen, naš, vaš și njihov.

  3. ko poseduje

    ja moj
    ti tvoj
    on / ona njegov / njen
    mi / vi naš / vaš
    oni njihov

    Moj e al meu, tvoj al tău, njegov al lui, njen al ei, naš al nostru, vaš al vostru, njihov al lor. Vaš e și forma politicoasă pentru o persoană căreia i te adresezi cu dumneavoastră.

  4. Se acordă cu lucrul posedat, nu cu posesorul.

    Acum cel mai important lucru. În sârbă posesivul se acordă în gen cu substantivul pe care îl descrie. Nu cu posesorul, ci cu lucrul posedat.

  5. moj — po rodu

    muški rod moj
    ženski rod moja
    srednji rod moje

    Forma urmează genul substantivului. Masculinul rămâne — moj. Femininul ia -a — moja. Neutrul ia -e — moje.

  6. moj brat

    masculin

    Să începem. Brat, frate, e masculin, deci moj rămâne în forma de bază: moj brat

  7. moja sestra

    feminin -a

    Sestra, soră, e feminin, deci moj devine moja — chiar dacă sunt bărbat. Contează genul substantivului. moja sestra

  8. moje dete

    neutru -e

    Iar dete, copil, e neutru, deci moj devine moje, cu terminația -e: moje dete

  9. tvoja knjiga

    tvoj → tvoja · feminin

    Același principiu cu tvoj. Înaintea substantivului feminin knjiga, carte, devine tvoja. Terminația urmează mereu genul substantivului. tvoja knjiga

  10. njegov sin

    posesor bărbat · sin masculin

    Acum njegov și njen. Njegov înseamnă al lui — posesorul e bărbat. Sin, fiu, e masculin, deci rămâne njegov: njegov sin

  11. njen muž

    posesoare femeie · muž masculin

    Njen înseamnă al ei — posesoarea e femeie. Dar muž, soț, e masculin, deci forma e njen: urmează muž, nu pe ea. Substantivul schimbă terminația, nu posesorul. njen muž

  12. naš grad

    naš / vaš / njihov · masculin

    Și posesori la plural. Cu substantivul grad, oraș, care e masculin, spui: naš grad

  13. moj sestra acord cu posesorul
    moja sestra acord cu substantivul — feminin

    Nu acorda pronumele cu tine — acordă-l cu genul substantivului pe care îl posezi.

    Iată cea mai frecventă greșeală. Un bărbat gândește sunt bărbat și spune moj sestra. Dar sestra e feminin: trebuie moja sestra. Genul substantivului decide, nu tu.

  14. Reține

    • moj · tvoj · njegov · njen · naš · vaš · njihov
    • se acordă cu substantivul, nu cu posesorul
    • -a feminin, -e neutru

    Să recapitulăm. Șapte pronume: moj, tvoj, njegov, njen, naš, vaš, njihov. Toate se acordă cu substantivul — -a la feminin, -e la neutru. Substantivul schimbă forma, nu posesorul.