Pronumele subiect în sârbă: ja, ti, on, ona, mi, vi, oni

Pronumele personale cu rol de subiect (în cazul nominativ) din limba sârbă sunt următoarele: la singular ja (eu), ti (tu), on (el), ona (ea) și ono (acesta/acea, neutru); la plural mi (noi), vi (voi, dar și forma de politețe pentru o singură persoană) și trei forme pentru „ei/ele”: oni, one și ona. Vestea bună pentru un vorbitor de română este că logica îți va părea familiară: și sârba este o limbă în care verbul arată cine face acțiunea, așa că pronumele se omite foarte des — exact ca în română, unde nu spunem „eu” sau „tu” în fiecare propoziție. Acest fenomen se numește pro-drop, adică omiterea pronumelui subiect. Terminația verbului sârb conține deja persoana, prin urmare pronumele lipsește din majoritatea propozițiilor obișnuite. De pildă, Radiš mnogo. înseamnă „Muncești mult” — terminația -š arată deja că subiectul este „tu”, așa că ti devine inutil. La fel, Idemo kući. înseamnă „Mergem acasă” — terminația -mo marchează persoana „noi”, fără pronumele mi. Compară cu conjugarea verbului raditi (a munci): radim, radiš, radi, radimo, radite, rade. Fiecare formă are altă terminație, deci adăugarea pronumelui ar fi de obicei o repetiție inutilă — întocmai ca în română, unde spunem „muncesc”, nu „eu muncesc”. Când se păstrează totuși pronumele? Atunci când există accent logic, contrast sau o prezentare. La prezentare, de exemplu: Ja sam Ana. — „Eu sunt Ana” (ja se păstrează pentru a te prezenta). În contrast, când punem față în față ce fac două persoane: Ja radim, a ti se odmaraš. — „Eu muncesc, iar tu te odihnești”. Aici ja și ti apar tocmai pentru a scoate în evidență opoziția dintre cele două persoane. Acest reflex îți va părea natural ca român: și noi adăugăm „eu” și „tu” doar când vrem să accentuăm sau să contrastăm. Merită o atenție specială distincția dintre ti și vi. Forma ti este cea familiară: o folosești cu prietenii, cu familia, cu copiii, cu cei de-o seamă cu tine — corespunde lui „tu” din română. Forma vi este cea politicoasă și respectuoasă, pentru străini, persoane în vârstă, șefi, și este totodată „voi” la plural — exact ca „dumneavoastră” din română. Exemplu politicos: Vi ste ljubazni. — „Dumneavoastră sunteți amabil(ă)” (sau, la plural, „Sunteți amabili”). Dacă i te adresezi unui străin cu ti, sună prea familiar, chiar nepoliticos. Există și un obicei cultural: oamenii încep adesea cu vi, iar mai târziu cineva propune trecerea la tu prin „Možemo li na 'ti'?” („Putem să ne tutuim?”). În fine, formele pentru „ei/ele”, pe care româna le redă prin două cuvinte după gen, în sârbă sunt trei. Forma oni desemnează un grup masculin sau mixt, one un grup format numai din femei, iar ona un grup neutru. De exemplu, One su ovde. înseamnă „Ele sunt aici” — vorbind anume despre femei. Atenție: ona poate fi ambiguu, fiindcă înseamnă atât „ea” (singular, feminin), cât și „ei/ele” (plural neutru) — în acest caz numărul verbului lămurește despre care e vorba. Cele mai frecvente greșeli de care să te ferești: nu pune pronumele în fiecare propoziție în stil englezesc (sârba, ca și româna, îl folosește rar); nu spune ti unui străin sau unei persoane în vârstă, fiindcă sună lipsit de respect; nu folosi oni pentru un grup exclusiv feminin (acolo se cuvine one); și ține minte că ona poate însemna și „ea”, și „ei/ele (neutru)” — verbul îți arată care dintre ele.